HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

FÚCUS s. m. Denumire dată algelor brune din genul Fucus, al căror tal este prins de stâncile din apa mărilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat. Vezi definitia »

PLUS¹- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „în plus²” și care servește la formarea unor substantive. – Din plus². Vezi definitia »

IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus) Vezi definitia »

FÁVUS s.n. Îmbolnăvire a pielii (acoperite cu păr a) capului, cauzată de o ciupercă și constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea definitivă a firului de păr și de atrofia pielii care generează părul. [< fr. favus, cf. lat. favus – fagure]. Vezi definitia »