MORFOFIZIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea raportului dintre structura celulelor, a țesuturilor sau a organelor și funcțiile lor. [Pr.: -zi-o-] – Morfo[logic] + fiziologie. Vezi definitia »

ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie. Vezi definitia »

PAREMIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază proverbele. ♦ Totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Gen. -iei. / < fr. parémiologie, cf. gr. paroimia – proverb, logos – studiu]. Vezi definitia »

OMOFAGÍE s.f. Obiceiul de a se hrăni cu carne crudă. [Gen. -iei. / < fr. omophagie]. Vezi definitia »

PORTSÁBIE s. f. dispozitiv (de piele) atașat la centura militară sau la șa, în care se fixează sabia. (după fr. porte-épée) Vezi definitia »