ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

DECROȘ s. n. retragere, ieșirea în afară față de un aliniament, a unui element de arhitectură. (< fr. décroche) Vezi definitia »

VOINICÁȘ, voinicași, s. m. Voinicel. – Voinic + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș. Vezi definitia »

SULIȚÁȘ, sulițași, s. m. Ostaș, în vechea orgnizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier. – Suliță + suf. -aș. Vezi definitia »