Definita cuvantului tătar
TĂTÁR, -Ă, tătari, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tătară. – Din tc. tatar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tătar
CONCESIONÁR s.m. Beneficiar al unei concesiuni, cel care a obținut o concesiune. [Cf. fr. concessionnaire]. Vezi definitia »
plumbár, plumbári, s.m. (înv.) 1. persoană care lucrează obiecte din plumb. 2. persoană care sigilează coletele cu plumb. Vezi definitia »
ESENȚÁR s. n. recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.). (după it. essenziero) Vezi definitia »
DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar. Vezi definitia »
a da pușcăria-n particular expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele. Vezi definitia »