BLOCÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) a cărei acțiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori. (< fr. bloquant) Vezi definitia »

RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement. Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă, litiganți, -te, adj. (În expr.) Parte litigantă = fiecare dintre părțile care se află în litigiu, în fața unui organ de jurisdicție. – Fr. litigant. Vezi definitia »

FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum. Vezi definitia »

ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus) Vezi definitia »