Definita cuvantului trebuință
TREBUÍNȚĂ, trebuințe, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieșit din uz) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trebuință
rișcáș(ă), s.m. (f.) (reg.) 1. orez. 2. fiertură de orez; pilaf. 3. mălai, păsat. Vezi definitia »
semnaleză că scena care urmează aparține trecutului Vezi definitia »
zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
MEZODUODENÍTĂ s. f. inflamație a mezenterului duodenului. (< fr. mésoduodénite) Vezi definitia »
ENANTIOBIÓZĂ s. f. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice. (< fr. énantiobiose) Vezi definitia »