CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine. Vezi definitia »

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina]. Vezi definitia »

spínță, spínțe, s.f. (înv.) contribuție pe care o plăteau turcilor locuitorii Țărilor Române. Vezi definitia »

SCITÁLĂ s. f. (ant.) 1. bici, curea. 2. scrisoare secretă (la spartani, scrisă cu caractere convenționale). (< it. scitala) Vezi definitia »

ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit¹. – Țăcăni + suf. -tură. Vezi definitia »