Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
MÂZGĂLEÁLĂ, mâzgăleli, s. f. Mâzgălitură. [Var.: zmângăleálă s. f.] – Mâzgăli + suf. -eală. Vezi definitia »
a da șapte degete și-o fugă bună expr. a fura din buzunare. Vezi definitia »
pârpoálă, pârpoále, s.f. (reg.) mana viței de vie. Vezi definitia »
CĂLDURÍCĂ s. f. (Fam.) Diminutiv al lui căldură (1). – Căldură + suf. -ică. Vezi definitia »
șuflénderiță, șuflénderițe, s.f. (reg.) 1. zdreanță mică, ruptură mică. 2. femeiușcă de moravuri ușoare. 3. termen depreciativ dat de țărani orășencelor. Vezi definitia »