covór (covoáre), s. n. – Țesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. – Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s. f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ține capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s. n. (acoperămînt; cort, prelată) aparține aceleiași familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Șeineanu, DAR și Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată). Vezi definitia »

PĂRINCIÓR, părinciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui părinte. – Părinte + suf. -ior. Vezi definitia »

UNCHIȘÓR, unchișori, s. m. Diminutiv al lui unchi. - Unchi + suf. -ișor. Vezi definitia »

BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun⁴. Vezi definitia »

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor. Vezi definitia »