CONOTÁȚIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ◊ semnificație. (< fr. connotation) Vezi definitia »

COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis. Vezi definitia »

CIRCUMSCRÍPȚIE, circumscripții, s. f. Subdiviziune a unei unități teritorial-administrative, organizată în vederea desfășurării în bune condiții a unei activități (financiare, sanitare, de alegeri etc.) în cadrul statului; instituție, serviciu etc. care asigură desfășurarea acestei activități; circă. – Din lat. circumscriptio, fr. circonscription. Vezi definitia »

anarhíe (-íi), s. f. – Stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare]. Vezi definitia »