BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre) Vezi definitia »

BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul. Vezi definitia »

șălár², -ă, adj. (reg.; despre animale) vărgat, dungat. Vezi definitia »

BILIÁR, -Ă, biliari, -e, adj. Care se referă la bilă¹. [Pr.: -li-ar] – Fr. biliaire. Vezi definitia »

NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar. Vezi definitia »