PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo]. Vezi definitia »

SUCCESÍV, -Ă, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmează unul după altul (fără întrerupere sau la intervale scurte și regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus. Vezi definitia »

pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »

TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus) Vezi definitia »

CAPACITATÍV, -Ă adj. Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. [Cf. fr. capacitatif]. Vezi definitia »