zoopatologíe s. f., art. zoopatología, g.-d. zoopatologíi, art. zoopatologíei Vezi definitia »

AMBIDEXTRÍE s. f. însușirea de a fi ambidextru. (< fr. ambidextrie) Vezi definitia »

BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie. Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie]. Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio. Vezi definitia »