ciuci² s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire. Vezi definitia »

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec. Vezi definitia »

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac². Vezi definitia »

pungáci¹, pungáci, s.m. (reg.) hoț. Vezi definitia »

TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic. Vezi definitia »