OSTENTÁȚIE, ostentații, s. f. Punere în valoare în mod provocator a unei insușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊ Loc. adv. Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentațiune s. f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis. Vezi definitia »

FONOSCOPÍE s. f. înregistrare fotografică a zgomotelor inimii. (< fr. phonoscopie) Vezi definitia »

POLARIZÁȚIE s.f. (Fiz.) Polarizare. [Gen. -iei, var. polarizațiune s.f. / cf. fr. polarisation]. Vezi definitia »

LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure]. Vezi definitia »

tetraminíe, tetraminíi, s.f. (înv.) interval de patru luni. Vezi definitia »