BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tuberculoză. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială. A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [Pl. și: boale] – Slav (v. sl. bolĩ). Vezi definitia »

SINALÉPSĂ s.f. (Lingv.) Reducere a unui diftong la o singură vocală. [< fr. synalepse]. Vezi definitia »

ONTOGENÉZĂ s. f. 1. proces de dezvoltare individuală a organismelor vii din stadiul embrionar până la încheierea ciclului vital. ◊ ramură a biologiei care studiază această dezvoltare; ontogenie. 2. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a conștiinței individuale. (< fr. ontogenèse) Vezi definitia »

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille]. Vezi definitia »

CANTILÉNĂ s.f. 1. Compoziție muzicală simplă cu ritm uniform. 2. (Lit.) Poem epico-liric, cu subiect grav și sentimental. [< it. cantilena, cf. fr. cantilène]. Vezi definitia »