atú (-uúri), s. n. – 1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222. Vezi definitia »

TATÚ s. m. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un țesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem. (< fr. tatou) Vezi definitia »

APOSTU, George (1934-1986, n. Stănișești, jud. Bacău), sculptor român. Lucrări în piatră și lemn, în a căror concepție se deslușesc ecouri ale artei populare. Volume echilibrate ce tind spre forme abstracte („Maternitate”, suita „Tată și fiu”, ciclul „Fluturii”). Vezi definitia »

cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc. Vezi definitia »

BUZATU, Gheorghe (n. 1939, Sihlea, jud. Vrancea), istoric român. Contribuții privind istoria contemporană („România și trusturile petroliere internaționale pînă la 1929”, „Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial”). Vezi definitia »