PIETÍSM s. n. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea și misticismul. (< fr. piétisme) Vezi definitia »

AUTOMETAMORFÍSM s.n. Transformare a rocilor eruptive sub influența soluțiilor fierbinți provenite din propria lor magmă. [Cf. fr. autométamorphisme]. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței (3) ca factor permanent al fenomenelor [Pr.: -ți-a-] – Din fr. substantialisme. Vezi definitia »

MESMERÍSM s. n. 1. doctrina lui Mesmer, care susține existența magnetismului animal. 2. metodă terapeutică bazată pe magnetismul animal. (< fr. mesmérisme) Vezi definitia »

CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. Vezi definitia »