ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume]. Vezi definitia »

SUBLÍM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. [Cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat]. Vezi definitia »

MERENCHÍM s. n. țesut parenchimatos lax, din diviziunea meristemului. (< fr. mérenchyme) Vezi definitia »

filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79). Vezi definitia »

PRIM¹- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus) Vezi definitia »