modúr, -ă, modúri, -e, adj. (reg.) de culoare sură. Vezi definitia »

condúr (condúri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr. cundură, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, îl deriva de la ϰόντουρος „fără coadă”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); încondura, vb. (a se încălța cu pantofi) care nu trebuie confundat cu încondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede că condrățel, s. m. (păduche) este o reducere de la condurățel; însă semantismul nu este clar (după DAR, este cuvînt legat de condran, s. m. „larvă de bondar”, și cu mag. kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu cotroței, s. m. pl. (Bucov., paste făinoase). Vezi definitia »

AUGÚR¹ s. n. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri². ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că un lucru se va sfârși în mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium). Vezi definitia »

GOUR s.n. (Geol.) Depresiune adâncă de mici dimensiuni care se formează pe planșeul peșterilor prin apariția unor creste concreționare din calcar. [< fr. gour]. Vezi definitia »

IMATÚR, -Ă adj., s.m. și f. (Copil) prematur. // adj. Neajuns la maturitate. [Cf. it. immaturo, fr. immature]. Vezi definitia »