stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze. Vezi definitia »

GĂURITÓR, -OÁRE, găuritori, -oare, s. m. și f. Muncitor care operează o mașină de găurit. Vezi definitia »

rasofór sm [Atestare: KLEIN, D. 214 / Plural: rasofori / Etimologie: neogreacă ρασοφορος] (Grecism) Călugăr novice, îmbrăcat în rasă (2). Vezi definitia »

SESIZÓR s.n. Element al unui mecanism care sesizează o anumită mărime. [< sesiza]. Vezi definitia »

POSTFAȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor al unei postfețe. [< postfață + -(a)tor]. Vezi definitia »