ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. Vezi definitia »

ONOMÁSTIC, -Ă adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (și s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume]. Vezi definitia »

ZOOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la zoofite; (despre simbioză) cu relații între plante și animale. (din fr. zoophytique) Vezi definitia »

–ONIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”. [< fr. -onychie, cf. gr. onyx]. Vezi definitia »

AGÓGIC, -Ă adj. Referitor la agogică. [Cf. germ. agogisch]. Vezi definitia »