LITUANIÁN, -Ă, lituanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Lituaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lituaniei sau populației ei, privitor la Lituania sau la populația ei. – Din fr. lituanien. Vezi definitia »

CVASIUMÁN, -Ă, cvasiumani, -e, adj. Aproape omenesc. [Pr.: -si-u-] – Cvasi + uman. Vezi definitia »

parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații). Vezi definitia »

CALABRIÁN s.n. Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bri-an. / < fr. calabrien, cf. Calabria – regiune în sudul Italiei]. Vezi definitia »

IRANIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Iran. ♦ limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. (< fr. iranien) Vezi definitia »