autocopiatív (a-u, -pi-a-) adj. m., pl. autocopiatívi; f. autocopiatívă, pl. autocopiatíve Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus) Vezi definitia »

DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus) Vezi definitia »

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo]. Vezi definitia »

PROIECTÍV, -Ă adj. referitor la activitatea de proiectare, la proiecție. ◊ (mat.; despre figuri) care își păstrează proprietățile când sunt proiectate pe un plan. ♦ geometrie ~ă = geometrie care studiază proprietățile proiective ale figurilor. ◊ (psih.; despre tehnici, teste) care permite obținerea unei reprezentări obiective a intervenției personalității unui individ într-o anumită activitate. (după fr. projectif) Vezi definitia »