Definita cuvantului absolutoriu
ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu absolutoriu
TELEINTERVÍU, teleinterviuri, s. n. Interviu transmis la televiziune. – Din fr. télé-interview, engl. tele-interview. Vezi definitia »
VOCABULÁRIU, vocabularii, s. n. V. vocabular. Vezi definitia »
INTERNÚNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internúnciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio. Vezi definitia »
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Vezi definitia »
NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu. Vezi definitia »