REZBEL s. n. v. răzbel. Vezi definitia »

păjurél, păjuréi, adj. (reg.; despre cai) vioi, iute, sprinten. Vezi definitia »

MISPICHÉL s.n. Sulfoarseniură naturală de fier. [< fr. mispickel]. Vezi definitia »

atrățél s.m. (reg.) plantă erbacee denumită și limba câinelui Vezi definitia »

inél (inéle), s. n. – 1. Cerc mic de metal care se poartă ca podoabă pe deget. – 2. Cerc mic. – 3. Zuluf, cîrlionț. – Mr. nel, ninel, megl. ninel, istr. arel. Lat. anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452; DAR), cf. it. anello, prov., cat. anel, fr. anneau, sp. anillo, port. elo. Rezultatul lui e, care ar fi trebuit să se diftongheze și să treacă la ie, a fost explicat prin influența lui n anterior (Rosetti, Mélanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai mari șanse de probabilitate, prin analogia cu formele atone (Lombard, Studia neophil., II, 59). – Der. ineluș, s. n. (inel; joc de copii); inelar, s. n. (degetul pe care se pune inelul), cu suf. agente -ar (după REW 451, din lat. anĕllārius). Vezi definitia »