OGORÁȘ, ogorașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. Vezi definitia »

ZBURÍȘ adv. (Neobișnuit) Ca în zbor; repede. – Zbura + suf. -iș. Vezi definitia »

BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. – Din brădan + suf. -iș. Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »

călăraș, călărași s. m. (er., iron.) bărbat viril. Vezi definitia »