SINERGÍSM s. n. (Fiz.) Intensificare a acțiunilor care se exercită în același sens. ♦ Intensificare a acțiunii a două substanțe prin asocierea acestora. – Din fr. synergisme. Vezi definitia »

EGOCENTRÍSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. [< fr. égocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru]. Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

BIPARTÍSM s. n. formă de guvernământ constituită din două partide politice. (< fr. bipartisme) Vezi definitia »

SIBARITÍSM s. n. viață ușuratică (comparabilă cu cea din Sybaris), desfrâu. (< fr. sybaritisme) Vezi definitia »