fachíu, fachíuri, s.n. (reg.) ștergar, cârpă purtată de bătrâne. Vezi definitia »

BERÍLIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786. Vezi definitia »

HARUSPÍCIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor și pe baza observării fenomenelor naturii. (< fr. haruspice, lat. haruspex, -icis) Vezi definitia »

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii. Vezi definitia »

SCENÁRIU s. n. 1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum și indicații tehnice și de regie. 2. desfășurare programată a unei acțiuni. (< fr. scénario) Vezi definitia »