CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici). Vezi definitia »

MATRIMÓNIU s. n. căsătorie. (< lat. matrimonium, it. matrimonio) Vezi definitia »

ANTÓDIU s.n. Calatidiu. [< fr. anthode]. Vezi definitia »

mierlíu, mierlíe, mierlíi, adj. (reg.) 1. nici tulbure și nici limpede. 2. (ochi) albaștri, căprui. Vezi definitia »

CÓNȘTIU, -IE, conștii, adj. (Latinism reg.) Conștient. – Lat. lit. conscius. Vezi definitia »