puietór, -oáre, adj., s.f. (înv.) 1. (adj.; despre animale) care umblă după împerechere, după pui; care se puiește. 2. (s.f.) cloșcă. Vezi definitia »

EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. Vezi definitia »

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur. Vezi definitia »

IRIGATÓR s. n. aparat pentru clisme și spălături interne. (< fr. irrigateur) Vezi definitia »

PAVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor]. Vezi definitia »