coclét, cocléți și cocléte, s.n. și m. (reg.) 1. ochi de iță la războiul de țesut. 2. fir apucat greșit prin ițe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea ușii; coclanță. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiță. Vezi definitia »

schelét (-te), s. n. – Sistemul osos. Fr. squelette. – Der. scheletic, adj., din fr. squelettique. Vezi definitia »

METILVIOLÉT s. n. substanță chimică, medicament antiseptic, antihelmintic și colorant în industria textilă și chimică. (< fr. méthylviolet) Vezi definitia »

TRIOLÉT s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se execută într-o singură bătaie, în loc de două note. 2. Poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, alcătuită din opt versuri, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioletă s.f. / < fr. triolet]. Vezi definitia »

BARHÉT s.n. Țesătură de bumbac flanelată. [Pl. -turi, var. barchet s.n. [< germ. Barchent]. Vezi definitia »