TRICROMÍE s. f. procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea celor trei culori fundamentale. (< fr. trichromie) Vezi definitia »

asélghie, asélghii, s.f. (înv.) înfrânare Vezi definitia »

ANTIFONÍE s. f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie. Vezi definitia »

APETÍȚIE s.f. (Latinism ; rar) Înclinare (către ceva), apetit. [Gen. -iei. / < lat. appetitio]. Vezi definitia »

OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie) Vezi definitia »