Definita cuvantului perper
PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în țările române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perper
PILIÉR I. s. n. 1. porțiune de zăcământ, parte dintr-o exploatare, delimitată de lucrări miniere sau de accidente tectonice și subîmpărțită în panouri. 2. coloană având pictate pe capitel figuri de animale. II. s. m. (rugbi) fiecare dintre înaintașii din prima linie care încadrează pe taloner în meleu. (< fr. pilier) Vezi definitia »
a băga marșarier expr. (intl.) a bate în retragere pe ruta de la venire. Vezi definitia »
ADENAUER, Konrad (1876-1967), om politic german. Președinte al Partidului Uniunea Creștin-Democrată (1946-1966); cancelar federal (1949-1963) și ministru al Afacerilor Externe (1951-1955) al R.F.G. A condus opera de reconstrucție și integrare a Germaniei Federale în sistemul de alianțe ce o legau de Europa Occidentală. Vezi definitia »
CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character. Vezi definitia »
ARMBRUSTER, Adolf (n. 1941, Tălmaciu, jud. Sibiu), istoric sas din România. Stabilit în Germania. Contribuții la cunoașterea istoriei medievale a românilor și a raporturilor dintre români și sași („Romanitatea românilor – istoria unei idei”, „Daco-romano-saxonica”, „Spațiul carpato-danubian în izvoarele din Europa centrală și apuseană în sec. X-XVI”, în lb. germ.). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z