hoárță, hoárțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă. Vezi definitia »

INERÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este inerent. [Cf. fr. inhérence]. Vezi definitia »

HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky. Vezi definitia »

PESTELCÚȚĂ, pestelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui pestelcă (1). – Pestelcă + suf. -uță. Vezi definitia »

VOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis]. Vezi definitia »