Definita cuvantului perfectiv
PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perfectiv
ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif) Vezi definitia »
DOLOZÍV, -Ă adj. v. dolosiv. Vezi definitia »
CONVERSATÍV, -Ă adj. Referitor la conversație, de conversație; conversațional. [Et. incertă]. Vezi definitia »
NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif]. Vezi definitia »
poșezătív, -ă, adj. (înv.; în sintagmă) pronume poșezătiv = pronume posesiv. Vezi definitia »