GRADÁȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio]. Vezi definitia »

SINARHÍE s. f. 1. guvernare simultană a mai multor căpetenii, care conduc fiecare câte o parte a unui stat. 2. autoritate exercitată de un grup de persoane. (< fr. synarchie) Vezi definitia »

abnegațíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Vezi definitia »

ANGIORAFÍE s. f. sudură a unui vas sangvin. (< fr. angiorrhaphie) Vezi definitia »

GEOFAGÍE s. f. practică patologică de a ingera pământ sau nisip. (< fr. géophagie) Vezi definitia »