izgoánă s.f. (înv.) 1. exil. 2. goană, vânătoare. Vezi definitia »

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »

ROZÁSĂ s. f. 1. fereastră circulară, cu traforuri în piatră, caracteristică pentru catedralele gotice și așezată pe fațada lor. 2. ornament în formă de frunze așezate simetric și înscrise într-un cerc. (< fr. rosace) Vezi definitia »

GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen) Vezi definitia »

PICROMIGDÁLĂ s.f. 1. Migdală amară. 2. Prăjitură făcută cu albuș de ou, zahăr și migdale sau nuci. [Var. pricomigdală s.f. / cf. ngr. pikramigdalon < pikros – amar]. Vezi definitia »