ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forțe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivități etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăiește o ființă. ♦ a fi în ŭl său = a fi într-o situație favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum) Vezi definitia »

ANCASTRAMÉNT s.n. Locaș într-o zidărie în care se montează pasarela unui ponton, o schelă etc.; încastrare. [< fr. encastrement]. Vezi definitia »

ARGOTIZÁNT, -Ă adj. care argotizează. (< argotiza + -ant) Vezi definitia »

DISPARÉNT, -Ă, disparenți, -te, adj. Care este pe cale să dispară. – Dispărea + suf. -ent (după apărea – aparent). Vezi definitia »

MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. – Mima + suf. -ant. Vezi definitia »