INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur]. Vezi definitia »

NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Ne- + recunoscător. Vezi definitia »

CĂLDIȘÓR, -OÁRĂ, căldișori, -oare, adj. Căldicel. – Cald + suf. -ișor. Vezi definitia »

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător. Vezi definitia »

AUTOSTIVUITÓR, autostivuitoare, s. n. Mașină de stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] – Auto² + stivuitor. Vezi definitia »