LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. Vezi definitia »

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire]. Vezi definitia »

MUȘCHETÁR s.m. 1. Soldat înarmat cu o muschetă. 2. Nobil care făcea parte dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. [Var. muschetar s.m. / < fr. mousquetaire]. Vezi definitia »

VOLUNTÁR, -Ă adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario]. Vezi definitia »

zmeurár (reg.) (zme-u-) s. m., pl. zmeurári Vezi definitia »