Definita cuvantului plenar
PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenar
CVADRIGEMELÁR, -Ă adj. cu patru gemeni. (< fr. quadrigémelaire) Vezi definitia »
SUPRATIPÁR, supratipare, s. n. Desen sau text tipărit pe o marcă poștală ulterior emisiunii sale, în scopul de a-i schimba valoarea inițial tipărită sau de a marca un eveniment. – Supra- + tipar. Vezi definitia »
VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire) Vezi definitia »
DISCREȚIONÁR, -Ă adj. Arbitrar. ◊ Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. [Pron. -ți-o-. / < fr. discrétionnaire]. Vezi definitia »
lictár s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin). Vezi definitia »