INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »

DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio]. Vezi definitia »

COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession. Vezi definitia »

CONTORSIÚNE s.f. Contractare violentă și involuntară a mușchilor; răsucire a membrelor, a trupului. [Pron. -si-u-, var. contorsie s.f. / cf. fr. contorsion, lat.t. contorsio]. Vezi definitia »