strămúr, strămúri, s.m. (înv.) 1. băț lung și ascuțit cu un ac în vârf cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare. 2. imbold. Vezi definitia »

machieur (rar) [pron. machiör] (-chi-eur) s. m., pl. machieuri Vezi definitia »

BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în sec. 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc. Vezi definitia »

MAJÚR s. m. v. major¹. Vezi definitia »

MEZOZÁUR s. m. reptilă fosilă cu formă de șarpe, lungă până la 12 m, din mările calde din cretacic. (< fr. mésosaurus) Vezi definitia »