MONOȘÍNĂ s.f. Monorai. [< mono- + șină, după fr. monorail]. Vezi definitia »

CANISTRÉLĂ s. f. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcția cârmei. (< it. canestrello) Vezi definitia »

DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcții amină. (< fr. diamine) Vezi definitia »

EMISFÉRĂ s. f. 1. (mat.) jumătate dintr-o sferă. ♦ ~ cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv, de cel terestru și de primul meridian. (< fr. hémisphère) Vezi definitia »

valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei Vezi definitia »