CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor]. Vezi definitia »

ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. Vezi definitia »

DENISIPATÓR, denisipatoare, s. n. Bazin pentru curățarea apei, în care se rețin aluviuni de dimensiuni mijlocii. – Cf. nisip. Vezi definitia »

EMITÓR s. n. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor. (< engl. emitter) Vezi definitia »

POLARIZÓR, -OÁRE, polarizori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce polarizarea luminii; polarizant. 2. S. n. Dispozitiv optic care servește la polarizarea luminii. – Din fr. polariseur. Vezi definitia »