Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
BRONHODILATATÓR, -OÁRE adj., s. n. (substanță) care produce bronhodilatație. (< fr. bronchodilatateur) Vezi definitia »
EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr. exsiccateur]. Vezi definitia »
DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. -tor. Vezi definitia »
COMPRESÓR, -OÁRE I. adj. care comprimă. II. s.n. 1. mașină de forță, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz. 2. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv și greu, pentru compactarea terasamentelor. 3. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4). 4. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical. (<fr. compresseur) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z