RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

TREMATOLOGÍE s. f. știința cultivării plantelor în condiții de aclimatizare. (< fr. tremmatologie) Vezi definitia »

ENZIMOPATÍE s.f. (Med.) Stare patologică datorată dereglării funcționale a unei enzime sau a unui sistem enzimatic. [Gen. -iei. / < fr. enzymopathie]. Vezi definitia »

TIPOGRAFÍE, tipografii, s. f. 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărți, de ziare etc.; imprimerie, tiparniță, tipo. 2. Artă, meșteșug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. – Din ngr. tipoghrafĩa. Vezi definitia »

SILABÁȚIE s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. [Gen. -iei. / < fr. syllabation]. Vezi definitia »