HELIOMETEOROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază raporturile dintre circulația atmosferică și activitatea solară. (< fr. héliométéorologie) Vezi definitia »

DISODÍE s. f. miros urât, fetid, datorat unei secreții. (< fr. dysodie) Vezi definitia »

FITOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a plantelor; botanică descriptivă. (< fr. phytographie) Vezi definitia »

APONEVROTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unei aponevroze. (< fr. aponévrotomie) Vezi definitia »

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit]. Vezi definitia »