ALOCHINEZÍE s. f. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mișcări în locul celei dorite. (după fr. allocinésie) Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio) Vezi definitia »

HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie. Vezi definitia »

PROLANEMÍE s. f. prezența prolanului în sânge. (< fr. prolanémie) Vezi definitia »

anozognozíe s.f. Nerecunoaștere de către un bolnav a propriei sale boli. (< fr. anosognosie) Vezi definitia »